Apărut în anii 2000, termenul “trilema energetică” se referă la situația globală în care există trei obiective contradictorii, între care este greu de realizat un echilibru. Astăzi, cine găsește rezolvarea “trilemei” găsește practic cheia pentru tranziția energetică de succes deopotrivă pentru cetățean, industrie și stat.
Primul obiectiv este sustenabilitatea – asigurarea că resursele energetice sunt utilizate astfel încât să nu compromită capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile lor nevoi de consum; al doilea este siguranța aprovizionării – asigurarea că o țară are acces la suficiente resurse energetice pentru a-și satisface nevoile fără a fi vulnerabilă la perturbări ale aprovizionării sau la schimbări ale prețurilor energiei; al treilea obiectiv este eficiența economică – costurile de producție și utilizare a energiei trebuie să fie atât de mari și totodată atât de mici încât să contribuie la creșterea economică și la dezvoltarea sectorului, dar și să rămână accesibile consumatorilor de energie. Adesea, îndeplinirea unuia dintre aceste obiective poate fi în detrimentul celorlalte două.
Să luăm siguranța aprovizionării: pentru România, gazele naturale (mai ales cu perspectiva producției offshore la Marea Neagră) sunt o sursă abundentă și accesibilă de energie și joacă un rol important în diversificarea mixului energetic: contribuie semnificativ la reducerea dependenței excesive de importuri și reduc riscul de perturbări în aprovizionare. În plus, având o infrastructură flexibilă, gazele naturale produse în România permit o adaptare rapidă la cererea fluctuantă și au rol în stabilitatea sistemului energetic european.
Apoi, să luăm sustenabilitatea: gazul natural oferă o modalitate eficientă și curată de a satisface cererea de energie. Comparativ cu alte surse convenționale de energie, gazul natural are emisii de carbon semnificativ mai reduse, ajutând astfel la reducerea poluării și a impactului asupra mediului. Prin adoptarea gazelor naturale ca parte a mixului energetic, putem reduce emisiile totale de carbon și putem contribui la eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice.
Eficiența economică este un al treilea și puternic argument în favoarea utilizării gazelor naturale în procesul de tranziție energetică: costurile de producție și transport sunt relativ scăzute, iar tehnologiile asociate cu exploatarea și utilizarea sunt în continuă dezvoltare și eficientizare. Aceasta înseamnă că avem în România o sursă de energie accesibilă și eficientă din punct de vedere economic, care consolidează creșterea economică, stimulând investițiile în infrastructură și în sectoarele conexe și generând locuri de muncă și prosperitate economică.
De aceea cred că trebuie să dăm o mai mare atenție faptului că, fiind pe punctul de a deveni cel mai important producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, România poate juca un rol semnificativ în rezolvarea “trilemei energetice”, contribuind la sustenabilitate, la siguranța aprovizionării și la eficiență economică în UE, mai ales în contextul dificil al tranziției energetice.
Transformarea economică indusă de tranziția energetică
Tranziția energetică forțează procesele de transformare economică ce par a fi înfricoșătoare: schimbări și investiții masive la nivelul infrastructurii, tehnologiilor și politicilor. Eu consider chiar că tranziția energetică este echivalentul unei profunde transformări a întregii economii naționale, în ritm cu transformarea economiei globale.
Această transformare se petrece deja pe mai multe planuri.
Parcurgem deja un proces costisitor (în bani și în timp) de transformare industrială, de adoptare de tehnologii noi, inovative, inteligente, menite să contribuie substanțial la reducerea emisiilor de CO2. Apoi, transformarea economică o regăsim în transformarea modelelor de business, a unităților de producție industrială și a lanțurilor economice corespunzătoare, tocmai datorită schimbărilor tehnologice. Transformarea forței de muncă impusă de tranziția energetică nu poate fi dată la o parte. Este poate chiar mai importantă decât transformarea tehnologică care o determină, pentru că este despre soarta profesională a zeci de milioane de angajați din diverse sectoare industriale afectate.
Doar cu o forță de muncă bine pregătită – o “orchestră” profesionistă acordată la noile tehnologii industriale -, tranziția energetică poate să fie o muzică plăcută în loc să fie doar un mare zgomot planetar. La fel de importantă este și transformarea cadrului de reglementare, adică “partitura” pe care trebuie dirijată muzica la care fac referire mai sus.
Și să nu uităm faptul că tranziția energetică induce și o transformare economico-socială a comunităților în care vom regăsi unități de producție de energie sau noi unități industriale construite pe baza tehnologiilor alternative: geotermal, biocombustibili, nuclearul-mic, wind-offshore, hidrogen sau CCS.
Toate aceste schimbări profunde, toată această complexă transformare a economiei vine la pachet cu costuri serioase. Cine are resurse să le suporte?
Exploatarea gazelor naturale din subsolul de mare adâncime al Mării Negre este un factor de sprijin semnificativ pentru procesul de tranziție energetică și de transformare a economiei naționale, dar reprezintă și cheia pentru reducerea dependenței de importurile de gaz și, mai important, pentru consolidarea securității energetice a întregului spațiu comunitar al UE: va reduce vulnerabilitatea la fluctuațiile pieței globale a gazelor naturale, va furniza resurse esențiale pentru o tranziție către surse de energie verzi, într-un mod echitabil și sustenabil pentru cetățeni, pentru stat și pentru investitorii din producția de energie.
România poate și trebuie să utilizeze acest atu: gazele naturale pot da o soluție “trilemei”, pot consolida securitatea energetică a UE și pot fi o sursă de echilibru în complexul proces de transformare economică.
SHORT BIO
Daniel Apostol este directorul general al Federației Patronale Petrol si Gaze din România. Expert în comunicare strategică, relații publice și public-affairs, jurnalist economic cu experiență îndelungată, consultant în comunicare și marketing. Este vicepreședinte al Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), membru al Asociației “Energia și Economia”.
NOTĂ: Această opinie a fost publicată în primul număr al revistei Energy Magazine, din luna iunie. Vă invităm să citiți și cel de-al doilea număr al revistei, disponibil la chioșcurile de presă din țară.
