De la lansarea primelor licitații pentru CFD (contracte pentru diferență) mai mulți investitori au anunțat dezvoltarea de parcuri fotovoltaice, fără a se preciza însă dacă noile investiții vor include și component de stocare. În lipsa acesteia, care în opinia multor specialiști ar trebui să fie obligatorie, problemele sistemului energetic se vor acutiza îndeosebi pe partea de echilibrare, dar și randamentul parcurilor fotovoltaice va fi mult redus.
Dacă analizăm sumar datele oficiale privind evoluția pieței pentru ziua următoare într-o zi din luna iulie a anului trecut, când fotovoltaicele produceau la capacitate, constatăm că prețul mediu al energiei era în intervalul 13,00-14,00 de circa 300 lei/MWh. În aceeași zi, pentru intervalul 20,00-21,00 prețul mediu a sărit la peste 2100 de lei. NU mai vorbim aici despre prețurile astronomice din piața de echilibrare. Dacă și în viitorul apropiat nu se va pune accentual masiv pe stocare, aceste variații de preț vor fi foarte probabil și mai mari.
“Nu pot să înțeleg de ce Ministerul Energiei a făcut schema de CFD fără stocare și de ce în schema de CFD toată energia de facto va merge în PZU. Ce se va întâmpla în această situație? Cu cât voi avea mai multă energie, în special din zona fotovoltaică, la prânz, voi canibaliza respectiva resursă, voi afecta toţi ceilalţi producători, voi face energia la acele ore, o voi duce la o valoare tot mai mică. În schimb, voi rămâne cu problema la vârful de seară. Aşa că vreau să adresez o rugăminte expresă, din partea industriei: la următorul call pe zona de CFD, stocarea să fie obligatorie! În schema de CFD actuală, nu este interzisă stocarea, dar – de facto – prin mecanismul pe care creat în această schemă, megawatt-ul care tranzitează acea baterie nu mai intră în schemă. Mai mult decât atât, trebuie măsurat separat, cu tot felul de complicaţii tehnice, care nu fac altceva decât să scumpească nejustificat proiectul”, a declarat Martin Moise, primvicepreședintele PATRES, la Conferința ”Ziua energiei-Brașov 2025..
Martin Moise vine și cu un exemplu similar celui prezentat mai sus: ”În ce privește schema de sprijin pentru prosumatori, dacă ne uităm la prețuri, acea pseudo-compensare cantitativă (cum a fost aplicată) şi compensarea financiară, nu mai are un fundament, iar schema este sprijinită astăzi din banii furnizorilor. Prosumatorul injectează energie în reţea la prânz. Dacă ne uităm în luna a şasea, preţul minim a fost 234 lei/MWh, aceea este valoarea energiei pe care a primit-o furnizorul şi pe care a dat-o înapoi consumatorului seara, la ora 21:00, când e vârful de consum, şi în cazul respectivei luni, care a fost o lună totuşi cu preţuri încă mici, a fost 1.108 lei/MWh”.
Dan Drăgan, fost secretar de stat în Ministerul Energiei a afirmat în mai multe rânduri că până la sfârșitul anului acesta ar trebui să avem în capacități de stocare până la 500 de MW, ca putere, dar idealul până în 2030 ar fi de 1.500-2.000 de MW. Prin comparație, Germania are în momentul de față peste 9.500 de MW în stocare și în ciuda acestui fapt rămâne un importator de energie electrică pe vârf de cosnum.
