În 2024 România ar trebui să își regândească modelul de dezvoltare economică printr-o reorientare către tehnologiile viitorului și tranziția către o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Pentru aceasta este necesară renunțarea la apatia clasei politice și la căutarea soluțiilor în trecut și reorientarea priorităților naționale către o economie bazată pe utilizarea surselor de energie curată, dezvoltarea infrastructurii energetice, atragerea lanțurilor valorice pentru tehnologiile verzi și susținerea capacității de cercetare și inovare pentru crearea de locuri de muncă bine plătite, care să poată răspunde provocărilor următoarelor decenii.
Deși am avut o creștere economică fulminantă, aceasta nu poate continua pe baza principiilor actuale.
Dezvoltarea economică accelerată a României începând cu anii 2000 reprezintă un adevărat miracol. România a intrat în anul 2024 cu o economie de opt ori mai mare comparativ cu primul an de după căderea comunismului. Alături de alte state est-europene, economia României rămâne printre cele mai industrializate din Europa, prin prisma ponderii sectorului industrial în valoarea adăugată a întregii economii și a numărului angajaților. În plină relansare globală a politicii industriale intervenționiste, România are premisele de dezvoltare economică pentru a deveni un adevărat motor regional de creștere. Având la dispoziție resurse financiare și fiscale limitate, acestea trebuie atent distribuite către noile tehnologii verzi pe baza identificării avantajelor competitive ale țării, fără a pica în capcana supra-subvenționării unor industrii ineficiente. Dar acest lucru nu poate fi realizat decât printr-o schimbare fundamentală a obiectivelor naționale.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, unul din principalele deziderate a fost recuperarea decalajelor față de statele membre dezvoltate. Progresul a fost remarcabil, România ajungând la trei sferturi din media europeană a PIB-ului per capita ajustat la puterea de cumpărare, pornind de la mai puțin de jumătate în momentul aderării. Standardele de viață din orașele mari sunt deja comparabile cu cele din vest, deși problema endemică a discrepanțelor regionale, inegalității și sărăciei persistă, în special în mediul rural. Mai multe motive pot fi enumerate pentru această evoluție spectaculoasă, precum politica de coeziune a UE și fondurile europene nerambursabile aferente, atragerea investițiilor străine în căutare de forță de muncă calificată dar ieftină, sau condițiile fiscale favorabile. În ultimii ani, capitalul autohton a devenit și el un motor de creștere în IT, construcții și retail.
Dar modelul de dezvoltare alimentat de investiții în infrastructură rutieră și o industrie prelucrătoare bazată pe transfer tehnologic și remunerație scăzută a muncii este pe cale să își atingă limitele. România rămâne la coada clasamentului european atunci când vine vorba de inovare și investiții în cercetare și dezvoltare, stagnând în mod alarmant în ultimele două decenii. Între timp, Polonia, Cehia și Ungaria recuperează rapid decalajele față de celelalte state membre ale UE.
