Faptul că România a devenit importator net de energie de la începutul acestui an, indiferent de orele de vârf sau cele medii de consum, a devenit o realitate. Reprezentanții Transelectrica atrag atenția încă de anul trecut că producția proprie nu satisface nevoile de consum, chiar și atunci când dispunem de energie regenerabilă. Sursele clasice de generare au căzut atât de mult în mixul energetic, încât nici o altă formă de energie nu le poate compensa. Până să avem noi capacități de generare și o mai bună interconexiune cu țările europene, trebuie să purcedem urgent la ceea ce ne stă la îndemână: stocarea.
Zilele trecute, ministrul Energiei, Sebastian Burduja declara că ”am cerut o situaţie pe capacităţile de producţie puse în funcţiune anul acesta, până la data curentă, şi vorbim în total de 900 de megawaţi. Sunt 330 MW la Rovinari, grupul cinci, sunt 54 MW la Bicaz, un hidro-agregat care a fost modernizat şi o altă investiţie finalizată după multă vreme, plus aproape 400 de MW solar, ceva biomasă, stocare. Foarte important, vedem primele efecte ale capacităţilor de stocare în Sistemul Energetic Naţional. Ca să aveţi o idee, anul trecut s-au pus în funcţiune centrale electrice de 600 de MW, cu aproximaţie, şi cu un an înainte de doar 60 de megawaţi”, a explicat Burduja.
Acesta a adăugat că până la finele anului aşteptările sunt să mai poată fi puşi în funcţiune între 100 şi 300 de MW, ceea ce înseamnă că România va produce tot mai multă energie electrică, sigură şi mai curată. Flas, domnule ministru. Aceste capacități sunt deja înregistrate în sistemul energetic și ele nu fac altceva decât să revină la faza de producție. Dacă se adaugă într-adevăr noi capacități acestea sunt cele în energie fotovoltaică, dar fără stocare randamentul acestora este unul minor. Si acest lucru se vede în buna funcționare a sistemului energetic.
Energia eoliană și fotovoltaică a trecut deja de pragul instalat de 5.000 de MW și se duce încă din acest an spre 7.000 de MW instalați (fără aportul prosumatorilor), echivalentul a tot ceea ce pot produce resursele clasice de energie. Din păcate, mare parte din energia regenerabilă intră în sistem atunci când avem consumuri reduse, și în cel mai fericit caz este aruncată peste graniță la prețuri mici, când există surplus. Acest lucur nu s-ar fi produs dacă autoritățile ar fi prioritizat stocarea încă cu câșiva ani în urmă.
La conferința Bucharest Energy Storage, de zilele trecute, preț de câteva orea s-a dezbătut problema stocării, devenită prioritate stringentă pentru sistemul energetic național. Din păcate, progresele făcute în domeniul stocării (de la circa 30 de MW anul trecut la puțin peste 80 de MW) anul acesta sunt mult sub necesarul pe care sistemul energetic îl are. Legislația în domeniul stocării continuă să fie confuză și neadaptată noilor realități, așa cum mecanismele de stimulare a investițiilor în stocare lipsesc cu desăvârșire.
Cum este posibil să stimulăm investițiile în energia eoliană și fotovoltaică, inclusiv prin intermediul contractele pentru diferență (CfD), când oricum asistăm în acest domeniul la un boom investițional, iar pe partea de stocare să nu existe nici un stimulent? Prezent la conferința Bucharest Energy Storage, secretarul de stat în Ministerul Energiei, domnul Dan Drăgan, a afirmat că se are în vedere întroducerea CfD-urilor și în domeniul stocării, dar nu se știe când se va întâmpla acest lucru. Or, stocare, în speță cea în baterii este deja o necesitate ce nu poate fi ignorată. Celelalte forme de stocare a energie sunt de perspectivă îndelungată și presupun costuri mult mai ridicate decât stocarea în baterii.
Se are în vedere dezvoltarea unor capacități de stocare independente, care să nu depindă de capacitățile de producție de energie regenerabilă și sunt deja firme interesate în România să facă acest lucru. Foarte posibil ca aceste unități să fie finanțate din Fondul pentru Modernizare, dar nici în această direcție nu avem nimic concret.
Pe de altă parte, în România au început să apară capacități de producție baterii de stocare (pe lângă cele deja existente) și acest lucru ne-ar putea pune într-o poziție extrem de favorabilă pe piața europeană a bateriilor. Dar, încă odată, în lipsa unei concepții integrate despre rolul și necesitatea stocării, precum și despre o producție de baterii masivă în România, despre o legislație clară și predictibilă vom fi în situația de a nu ne mai putea asigura necesarul de consum de energie nici chiar cu ajutorul importurilor masive. Vom reveni cu detalii și asupra acestor aspecte, dezbătute la Conferința Bucherest Energy Sorage 2024.
