Conceptul de „strategie pentru infrastructură verde” – deși cunoscut în multe colțuri ale lumii – este puțin folosit în România. Unul dintre primele proiecte de la noi care propun o strategie pe termen lung pentru spațiile verzi se întâmplă în Brașov, arată o analiză realizată de InfoClima.
Strategia verde e un cumul de programe, proiecte sau ghiduri pentru grădini private, spre exemplu, propuse pentru următorii 20 ani pentru dezvoltarea rețelei de spații verzi a unui oraș, așa cum propune și administrația Brașovului. Aceasta ia în calcul, printre altele, legislația națională a spațiilor verzi sau directivele UE legate de infrastructura verde. Majoritatea orașelor noastre nu au, însă, aceste strategii, deși este urgent să le implementăm pe termen lung.
Deși obligate de lege, orașele din România nu au o strategie pentru infrastructura verde.
În prezent, orașele din România se confruntă cu o serie de provocări privind planificarea și gestionarea infrastructurii verzi urbane. Majoritatea administrațiilor locale se confruntă cu lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung privind dezvoltarea și managementul spațiilor verzi urbane tocmai pentru că nu au fost elaborate studii și strategii care să ofere o imagine de ansamblu asupra evoluției sistemelor verzi urbane.
Legea spațiilor verzi prevede că municipiile trebuie să aibă un „recensământ” al suprafețelor pe care le administrează, precum și date despre calitatea și accesibilitatea lor. Apoi, ar trebui să elaboreze o strategie și un plan de acțiune pentru conservarea și dezvoltarea spațiilor verzi, prin transformarea unor terenuri abandonate sau de altă natură.
Deși marile orașe din țară au realizat în ultimii ani registrul spațiilor verzi existente, majoritatea covârșitoare a orașelor din România care au peste 100.000 de locuitori nu au strategii de dezvoltare a rețelei verzi, chiar dacă sunt obligate prin lege.
De asemenea, Strategia Europeană privind Biodiversitatea pentru anul 2030, elaborată în 2020, prevede ca toate orașele cu peste 20.000 de locuitori să elaboreze planuri ambițioase de înverzire urbană.
Așadar, se impune ca administrațiile publice locale să înceapă, în cel mai scurt timp, prin direcțiile de Urbanism și de Mediu, elaborarea unor studii și strategii pentru dezvoltarea și gestionarea infrastructurii verzi urbane. Acest pas ar contribui semnificativ la conservarea resurselor existente, dar și la crearea unei viziuni coerente privind dezvoltarea rețelei verzi în următoarele decenii și la o mai bună valorificare a beneficiilor oferite de spațiile verzi.
Ce este infrastructura verde?
Infrastructura verde urbană cuprinde totalitatea spațiilor verzi publice și private, indiferent de gradul de amenajare al acestora, de diferite suprafețe și cu funcțiuni distincte care formează o rețea. Dacă este planificată strategic și gestionată într-un mod sustenabil, poate oferi beneficii multiple comunităților locale.
Sunt cuprinse parcuri, grădini publice și scuaruri, aliniamentele stradale, pădurile urbane, parcurile dendrologice și grădinile botanice, parcurile sportive, cimitirele, grădinile private. Un rol ecologic și social important îl joacă și infrastructura verde-albastră, care cuprinde zonele umede, lacurile și cursurile de apă, dar și infrastructura verde-galbenă în cadrul căreia regăsim spațiile de producție, precum grădinile de legume sau livezile.
Studiile și strategiile privind infrastructura verde urbană sunt importante pentru că pot contribui semnificativ la creșterea calității vieții locuitorilor din orașe prin valorificarea și maximizarea beneficiilor pe care spațiile verzi existente și cele potențiale le pot oferi. Discutăm în primul rând de beneficii de mediu pe care vegetația și spațiile verzi le oferă comunităților locale și turiștilor, precum ameliorarea microclimatului urban, reducerea poluării, conservarea și protejarea biodiversității, dar și de beneficii socio-economice, precum crearea de spații recreative multifuncționale, interconectate prin trasee pietonale sau rețele de piste velo.
Studiu de caz: Brașov
Strategia de infrastructură verde a Brașovului cuprinde un plan de acțiune pe 20 ani, iar o parte din proiecte sunt deja în curs de implementare. Un program care poate fi demarat mai repede este cel prin care orice parcare colectivă nou înființată va trebui sa cuprindă arbori și arbuști în interiorul parcajelor, nu doar în perimetrul acestora. Un altul ar fi înființarea unei pepiniere municipale, prin care să se producă local materialul dendro-floricol necesar în amenajările publice.
Pentru alte situri se vor realiza întâi concursuri internaționale de proiectare, cum este spre exemplu cazul platformei Rulmentul, un fost sit industrial, ce conține un patrimoniu arboricol valoros și care se învecinează pe latura sa lungă cu Timișul Sec, râul uitat al Brașovului. La tema de concurs pentru acest proiect se lucrează în prezent.
Alte programe care ar trebui să fie vizibile în anii următori vizează creșterea suprafețelor acoperite cu arbori în parcările publice și semi-publice, completarea aliniamentelor stradale discontinue și amenajarea unor perdele forestiere de protecție în zona periferică de sud a orașului. Realist vorbind, ne putem aștepta la un impact semnificativ al strategiei din Brașov după 8-10 ani.
Situația la nivel național
La nivel național, există numeroase proiecte de conservare a naturii, amenajări peisagistice și intervenții punctuale privind infrastructura verde – precum grădini comunitare, acoperișuri verzi, pajiști urbane – în multe orașe din țară. Printre acestea putem menționa inițiativa Asociației Parcul Natural Văcărești de a declara noi arii naturale protejate urbane în București, cum ar fi Valea Saulei, Pajiștea Petricani, zona umedă situată la nord-vest de Lacul Morii și Pădurea Băneasa. Aceste arii pot contribui atât la conservarea biodiversității urbane, cât și la crearea unor noi spații recreative în marile orașe.
Totuși, lipsește în continuare trasarea unei viziuni coerente pe termen mediu și lung, care să ofere o imagine de ansamblu privind evoluția și dezvoltarea rețelelor verzi în timp, spre beneficiul locuitorilor.
DESPRE AUTORI:
Vladimir Boc – inginer peisagist, doctor în Horticultură și cadru didactic la specializarea Peisagistică, Facultatea de Horticultură, USAMV București
Christian Voinescu – absolvent al specializării Peisagistică a Facultății de Horticultură din cadrul USAMV București. Ca inginer peisagist se implică în proiectarea spațiilor publice, realizează acțiuni de plantare pe terenuri degradate.
NOTĂ: Acest articol a fost publicat în primul număr al revistei Energy Magazine, din luna iunie. Descoperă subiectele publicate în cel de-al doilea număr al revistei, disponibil la punctele de difuzare a presei (ex: Inmedio) din țară.
