Suntem în 2025. Peste 25 de ani ajungem în 2050. Oare cum va evolua lumea și cum vor arăta orașele în 2050? Am făcut un exercițiu de imaginație proiectând orașele viitorului, pentru care lucrăm și noi zi de zi la UrbanizeHub. Am făcut aceste proiecții pe baza lucrurilor care s-au întâmplat în ultimii ani la nivel de politici globale, la nivel de programe și proiecte finanțate din bani publici și privați, la nivel de inovație urbană și sustenabilitate, la nivel de proiecte implementate, scrie Grațian Mihăilescu, într-o opinie publicată în noul număr al revistei Energy Magazine.
Orașele din 2050 vor fi semnificativ diferite față de cele de azi, în contextul avansului tehnologic, schimbărilor climatice și evoluției necesităților sociale:
1. Infrastructură inteligentă: Orașele vor fi dominate de tehnologii inteligente, cu sisteme integrate care vor gestiona totul, de la trafic la consumul de energie. Vor exista semafoare, iluminat public și clădiri care se reglează automat în funcție de condițiile de mediu. Toate vor fi interconectate prin IoT (Internet of Things). Senzorii, colectarea de date și Inteligența Artificială vor ajuta orașele în domeniul transport, trafic & parking management, energy management (smart grids & smart meters), monitorizare calitatea aerului, a apei și a gunoaielor, dar și în interacțiunea cetățenilor cu administrația, ceea ce va crește gradul implicării și a SMART Governance.
2. Mobilitate sustenabilă: Transportul va fi electric și autonom, iar automobilele vor fi complet integrate într-o rețea de transport public. Vehiculele vor comunica între ele pentru a reduce accidentele și congestionarea traficului. De asemenea, bicicletele electrice și trotinetele vor deveni mijloace de transport preferate pentru distanțe scurte.
3. Clădiri ecologice și sustenabile: Clădirile vor fi mai eficiente energetic și vor include tehnologii de captare a energiei solare, geotermale sau eoliene. Materialele de construcție vor fi reciclabile, iar verdeața va fi integrată în structurile urbane, sub formă de grădini pe acoperișuri și pereți verzi.
4. Orașe verzi: Zonele verzi și parcurile vor fi omniprezente, contribuind la crearea unui climat urban mai sănătos și mai plăcut. Se vor implementa soluții inovative pentru reducerea poluării și crearea unor ecosisteme urbane sustenabile. Biodiversitatea urbană și natura vor fi prezente în orașe pentru a crea calitatea vieții pentru locuitori.
5. Tehnologia digitală omniprezentă: Realitatea augmentată și cea virtuală vor fi folosite pentru a îmbunătăți interacțiunea cu mediul urban, iar internetul 5/6/10G va conecta toate dispozitivele și sistemele orașului într-un mod fluid. Securitatea cibernetică va fi o preocupare majoră pentru protejarea datelor personale și a infrastructurii critice.
6. Urbanizare rezilientă la schimbările climatice: Orașele vor fi proiectate pentru a face față fenomenelor climatice extreme, cum ar fi inundațiile sau valurile de căldură. Se vor folosi tehnologii pentru gestionarea apei și pentru reducerea impactului schimbărilor climatice asupra vieții urbane.
7. Diversificarea locuințelor: Vor apărea noi tipuri de locuințe flexibile, adaptabile nevoilor în schimbare ale locuitorilor, inclusiv locuințe modulare și micro-apartamente. Locuințele vor fi conectate digital pentru a maximiza eficiența consumului de energie și a serviciilor.
8. Societăți mai incluzive și conectate: Orașele vor deveni mai incluzive din punct de vedere social, cu o mai mare accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități și mai multe oportunități de integrare pentru diverse grupuri sociale. Dezvoltarea unei economii circulare va sprijini o distribuire mai echitabilă a resurselor.
În ansamblu, orașele din 2050 vor fi mult mai interconectate, sustenabile și orientate spre o viață urbană mai eficientă și mai plăcută. Totuși, va trebui ca aceste evoluții să fie gestionate cu atenție pentru a evita posibilele provocări legate de tehnologii invazive, inegalități sociale sau suprasolicitarea resurselor naturale.
De curând am fost în Asia și am văzut modele de orașe dezvoltate acolo. Singapore este un model despre care se vorbește mult, însă este un model pe care nu îl consider de succes, pentru că e un model de oraș dezvoltat de corporații. Toyota dezvoltă în prezent Woven City, un oraș inteligent aflat la poalele Muntelui Fuji, Japonia. Acesta este conceput pentru a fi un laborator viu, unde se vor testa și dezvolta tehnologii avansate, precum inteligența artificială, vehiculele autonome și roboții. Proiectul este gândit pentru a găzdui aproximativ 2.000 de oameni, în principal angajați ai Toyota și familiile lor. Costurile acestui proiect privat se ridică la 10 miliarde de euro.
Genul acesta de orașe – Singapore, Woven City (Japonia), Songdo (Coreea de Sud) – au mai multe probleme, deși din punct de vedere tehnologic acoperă toate inovațiile posibile:
- Densitate scăzută a populației și creștere lentă
Subpopulație: Una dintre principalele provocări cu care se confruntă orașele de acest gen este densitatea scăzută a populației. De exemplu, în cazul Songdo, orașul a fost proiectat pentru a găzdui aproximativ 65.000 de rezidenți, cu potențialul de a ajunge până la 300.000 de persoane în viitor, dar nu a atras atâtea persoane pe cât se aștepta. Populația reală rămâne mult mai mică, iar multe dintre zonele rezidențiale sunt resimțite ca fiind răspândite sau nedezvoltate.
Migrație lentă: Deși este echipat cu infrastructură de ultimă generație, Songdo a avut dificultăți în a atrage rezidenți și afaceri. Locația orașului la periferia Incheon, combinată cu natura sa oarecum izolată și lipsa unei comunități complet integrate și vibrante, a încetinit creșterea acestuia.
- Costuri mari și lipsa accesibilității
Imobiliare scumpe: Prețurile imobiliarelor într-un astfel de oraș construit de la zero sunt relativ mari, ceea ce face orașele de gen să fie mai puțin atractive pentru cetățenii obișnuiți sau familiile tinere care vor să trăiască într-un oraș futurist. Chiriile mari și prețurile ridicate ale proprietăților reprezintă o barieră pentru mulți rezidenți potențiali, mai ales având în vedere că multe dintre locuințe sunt apartamente de lux destinate persoanelor cu venituri mari.
Spații comerciale neocupate: Multe clădiri de birouri și spații comerciale rămân neocupate, deoarece costurile de operare în genul acesta de oraș sunt mari comparativ cu alte zone din alte orașe.
- Dependență excesivă de tehnologie
Supraîncărcare tehnologică: Orașele au fost proiectate pentru a fi complet integrate „smart”, cu tehnologii avansate precum iluminatul inteligent, sisteme de gestionare a deșeurilor și o rețea extinsă de senzori. Cu toate acestea, astfel de inovații tehnologice nu au fost întotdeauna traduse în îmbunătățirea vieții rezidenților. Dependența de tehnologie a creat uneori un sentiment de dezangajare, iar rezidenții se pot simți mai mult ca niște „subiecte de test” pentru noile tehnologii decât participanți activi într-o comunitate. Nefuncționând perfect din punct de vedere tehnologic, orașul devine mai puțin atractiv.
- Lipsa unei comunități prospere
Străzi goale: Deși designul unui asemenea oraș este futurist, acesta nu favorizează un sentiment puternic de comunitate. Străzile largi și spațioase și lipsa unor centre sociale pot crea un mediu urban pe care unii îl descriu ca fiind „steril” și „fără suflet”. Lipsa oamenilor pe străzi, în piețe vibrante și cafenele poate face ca orașul viitorului să semene mai mult cu un district de afaceri decât cu un loc unde să trăiești. Viața culturală și socială este limitată într-un oraș al viitorului. Fără a atrage evenimente culturale internaționale sau locale și experiențe necesare pentru a construi un mediu urban captivant, orașul viitorului nu reprezintă un magnet pentru cetățeni.
- Deconectare între sectorul corporativ și guvernamental
Planificare de sus în jos: Crearea unui oraș al viitorului bazat doar pe tehnologie este influențată de o planificare de sus în jos, cu decizii luate de mari corporații, guverne locale și investitori internaționali. Deși viziunea poate fi ambițioasă, aceasta nu va lua suficient în considerare nevoile și preferințele rezidenților, cetățenilor, oamenilor care utilizează orașul, conducând la un design urban care se simte mai mult ca un „parc corporativ” decât un oraș construit pentru oameni.
Lipsa implicării rezidenților: De exemplu, în cazul orașului din Coreea de Sud, designul Songdo s-a concentrat mai mult pe atragerea afacerilor internaționale și a investitorilor decât pe crearea unui spațiu locuibil pentru rezidenți. A existat o deconectare între viziunea planificatorilor și realitatea a ceea ce își doreau oamenii în termeni de stil de viață urban, ceea ce a îngreunat cultivarea unui adevărat spirit comunitar.
- Deconectare socială și culturală
Identitate culturală: Mediul internațional și puternic digitalizat al unui oraș focusat pe tehnologie poate duce la o lipsă de identitate culturală locală. Mulți rezidenți ai unui asemenea oraș vor avea un sentiment de deconectare față de cultura sau istoria orașului, deoarece a fost proiectat fără dezvoltarea organică ce vine din evoluția comunității și implicarea culturală de-a lungul anilor.
Deși aceste orașe ale viitorului pot deveni minunății tehnologice cu o infrastructură impresionantă, se vor confrunta cu provocări tipice multor orașe inteligente construite prea repede sau fără suficientă atenție acordată designului centrat pe oameni. Lipsa unei populații prospere, costul mare al vieții, dependența excesivă de tehnologie și deconectarea între planificarea corporativă și nevoile comunității pot contribui la eșecul unui oraș SMART, de a trăi conform viziunii unui oraș sustenabil, vibrant și conectat global.
Experiența unor orașe ale viitorului, care există deja în Asia, oferă o lecție valoroasă în planificarea urbană: inovația tehnologică de una singură nu garantează succesul unui oraș. Implicarea comunității, accesibilitatea, vitalitatea culturală și atenția la nevoile oamenilor sunt la fel de importante pentru construirea unui oraș care să prospere pe termen lung.
SHORT BIO
Grațian Mihăilescu are o experiență națională şi internațională de peste 15 ani în domeniul dezvoltării, comunicării, politicilor publice şi inovării. A studiat şi lucrat în Germania, Belgia, Italia, Ungaria, Serbia şi SUA, fiind bursier al Comisiei Europene, colaborând cu organizații ca Banca Mondială pe proiecte de politici publice și inovare urbană. Grațian a fondat, în 2016, UrbanizeHub, o organizație care dezvoltă proiecte inovative în domeniul dezvoltării urbane sustenabile.
În 2019 a finalizat doctoratul cu o cercetare pe orașele românești, iar în 2022 a publicat cartea „Cum să modelăm orașele din România”. Tot în 2022 a fost ales de Comisia Europeană ca mission board expert pentru Europa de Est, al Misiunii Europene 100 Climate-Neutral and Smart Cities, unde va ajuta 100 de orașe europene să devină verzi și prietenoase cu oamenii.
NOTA REDACȚIEI: Editorialul a fost publicat în noul număr al revistei Energy Magazine, disponibil la punctele de difuzare a presei din țară.
