Europa rămâne vulnerabilă la șocurile geopolitice din regiunile îndepărtate și, deși investește în energia regenerabilă, petrolul continuă să fie un element central al economiei europene, consideră președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.
Potrivit unui comunicat al Asociației, specialistul în energie a prezentat modul în care protejează celelalte țări UE populația și economia de creșterea prețurilor combustibililor.
„Reacția Europei arată un lucru esențial: continentul rămâne vulnerabil la șocurile geopolitice din regiuni îndepărtate. Deși tranziția energetică și investițiile în energie regenerabilă sunt în plină desfășurare, petrolul continuă să fie un element central al economiei europene. Criza din martie 2026 este, astfel, un nou reminder al acestei dependențe. Măsurile adoptate de guverne pot atenua efectele pe termen scurt, dar nu rezolvă problema structurală. Atâta timp cât transportul și o mare parte din industrie depind de combustibili fosili, fiecare tensiune geopolitică majoră va avea ecou direct în buzunarele europenilor”, a spus Chisăliță.
Potrivit acestuia, primele două săptămâni din luna martie a acestui an au readus Europa într-o situație pe care mulți lideri sperau să o fi lăsat în urmă: volatilitatea brutală a pieței energiei”.
Astfel, creșterea petrolului până la aproape de 120 de dolari pe baril, alimentată de conflictul din Orientul Mijlociu și de riscurile privind transportul prin Strâmtoarea Ormuz, a obligat guvernele europene să reacționeze rapid pentru a evita o nouă spirală a prețurilor la combustibili.
UE nu a intevenit coordonat
„Răspunsul Europei a fost unul pragmatic, dar și fragmentat. În lipsa unei intervenții coordonate imediate la nivelul Uniunii Europene, statele au recurs la instrumente naționale clasice: plafonarea prețurilor, reducerea taxelor, controlul pieței și măsuri de securitate pentru transportul petrolului. Prima reacție a venit din partea țărilor din Europa Centrală și de Sud-Est, unde guvernele au ales intervenția directă în piață.
Ungaria, Croația și Slovenia au impus plafoane la prețurile carburanților sau au menținut mecanisme de control pentru a limita creșterile rapide. Logica politică este clară: combustibilul nu este doar un produs economic, ci un factor social major. Creșterea abruptă a prețului benzinei sau motorinei se transmite imediat în costul transportului, al alimentelor și al bunurilor de bază”, spune Chisăliță.
El spune că, totuși, plafonarea prețurilor este o sabie cu două tăișuri. Pe termen scurt, protejează populația și transportatorii. Pe termen lung, însă, poate distorsiona piața și poate descuraja aprovizionarea, mai ales dacă diferența dintre prețul real și cel plafonat devine prea mare. Din acest motiv, astfel de măsuri sunt aproape întotdeauna temporare, susține specialistul.
