România se află într-un moment esențial pentru viitorul său energetic, fiind necesară o strategie echilibrată între securitatea energetică, investițiile în infrastructură și competitivitatea economică. O primă prioritate ar trebui să fie accelerarea investițiilor în infrastructura energetică, pentru a susține atât creșterea nivelului de trai, cât și economia în următoarele decenii. Lipsa acestor investiții poate duce la vulnerabilități structurale în economie, spune Daniela Dărăban, director executiv al Federației Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE), într-un interviu acordat Energy Magazine și publicat în noul număr al revistei.
Energy Magazine: Guvernul a decis prelungirea schemei de plafonare și compensare a prețurilor energiei pentru consumatori. Ce impact credeți că va avea asupra pieței această măsură?
Daniela Dărăban: Mecanismul actual de plafonare a prețului final al energiei, inițial justificat ca măsură de criză pe termen scurt, s-a transformat într-o decizie care afectează funcționarea pieței pe termen mediu. Acest tip de intervenție întârzie dezvoltarea optimă a pieței, afectează concurența și împiedică stabilirea unor prețuri corecte și eficiente pentru consumatori.
În România, mecanismul de plafonare s-a dovedit birocratic, ambiguu și marcat de modificări frecvente și intervenții de ultim moment. Lipsa rambursării în timp util a reducerilor de preț acordate clienților a generat dezechilibre majore în piață, obligând furnizorii de energie să se împrumute pentru a susține o politică socială. Această situație afectează stabilitatea financiară a companiilor și poate duce la probleme majore în aprovizionarea cu energie.
Pentru a asigura stabilitatea pieței, este esențial ca autoritățile să facă o planificare bugetară realistă și să includă sumele necesare în bugetul pentru 2025; se impune deblocarea procesului de validare a cererilor depuse la ANRE, plata rapidă a datoriilor restante către furnizorii de energie și implementarea unor politici sustenabile de protecție a clienților.
Recunoașterea costurilor reale pentru furnizori este esențială pentru funcționarea corectă a unei scheme de plafonare. Instituțiile responsabile trebuie să asigure prevederi legale clare și aplicabile, care să permită recuperarea integrală și la timp a costurilor de operare. În caz contrar, blocajele administrative pot avea consecințe grave asupra pieței energetice și pot afecta direct consumatorii.
România trebuie să renunțe la actuala modalitate de prefinanțare a reducerilor de preț de către furnizori și să implementeze o schemă de sprijin direct, orientată exclusiv către consumatorii vulnerabili. De asemenea, este necesară actualizarea criteriilor pentru identificarea consumatorilor vulnerabili și a pragului de venit pe cap de familie pentru acordarea sprijinului.
Subvențiile aplicate în mod generalizat descurajează concurența și reduc stimulentele pentru eficiența energetică – un factor esențial pentru securitatea energetică și competitivitatea industrială. Mai mult, prețurile subvenționate nu sunt direcționate eficient, ajungând să sprijine în mod disproporționat consumatorii cu venituri mari, în loc să îi ajute pe cei cu adevărat vulnerabili.
Facem apel la autorități să ia măsuri urgente, astfel încât sprijinul să fie eficient, sustenabil și corect direcționat către cei care au cu adevărat nevoie.
Energy Magazine: „Nuca tare” de spart pare a fi mereu problema consumatorilor vulnerabili și a sărăciei energetice, în general. De ce credeți că nu am reușit până acum să instituim măsuri adecvate pentru ei?
Daniela Dărăban: Deciziile statului român privind sectorul energetic din ultimii ani demonstrează o abordare reactivă și nesustenabilă. Politicile adoptate au fost mai degrabă soluții facile, lipsite de analize solide, bazate pe date concrete și pe consultarea reală a industriei. În loc să găsească metode echilibrate și sustenabile pentru protecția socială, Guvernul a preferat să transfere costurile asupra furnizorilor de energie. Această strategie nu doar că nu protejează consumatorii vulnerabili pe termen lung, dar periclitează și securitatea energetică și stabilitatea pieței.
Plafonarea consumului a fost o măsură adoptată rapid. Date despre veniturile gospodăriilor există deja, dar problema majoră este lipsa unei baze de date comune și a unei comunicări eficiente între instituții. Uniunea Europeană nu ne impune numărul de gospodării protejate, ci doar recomandă metode eficiente pentru sprijinirea celor vulnerabili.
În locul unor subvenții generalizate, soluția ar trebui să fie un sprijin direcționat către cei care au cu adevărat nevoie. Acest lucru implică reducerea birocrației, simplificarea accesului la ajutoare și flexibilitate în aplicarea măsurilor. Protecția socială trebuie să fie personalizată și eficientă, bazată pe venituri, nu doar pe consum. Consumul lunar nu este un indicator relevant al vulnerabilității financiare, iar soluțiile aplicate uniform pot duce la inechități și distorsiuni pe piață.
Pe termen mediu și lung, soluția nu stă în ajutoare perpetue, ci în programe de eficiență energetică. Reabilitarea termică a locuințelor, sprijinirea accesului la energie regenerabilă și implementarea unor tehnologii moderne sunt măsuri care pot reduce dependența de subvenții.
Fondul Social pentru Climă (FSC) creează un cadru favorabil pentru ca România să poată accesa până la 6 miliarde de euro în perioada 2026-2032. Acest fond are scopul de a sprijini gospodăriile vulnerabile și micile întreprinderi prin ajutoare financiare directe, dar și prin investiții în eficiență energetică, decarbonarea sistemelor de încălzire și utilizarea surselor regenerabile de energie. Planul național de utilizare a acestor fonduri trebuie finalizat în acest an, iar statul trebuie să fie pregătit să le utilizeze eficient, nu să le risipească pe subvenții ineficiente.
În concluzie, protecția consumatorilor vulnerabili trebuie să fie bine gândită, fără a compromite funcționarea pieței energiei. Statul român trebuie să renunțe la soluțiile populiste și să implementeze un sistem flexibil de sprijin direct, coroborat cu investiții pe termen lung în eficiență energetică. Numai astfel putem asigura o piață stabilă și o protecție reală pentru cei vulnerabili.
Energy Magazine: Cât de vulnerabilă este România la situația tensionată de pe piața regională/europeană a gazelor naturale, generată de războiul din Ucraina, și la ce să ne așteptăm în continuare, dat fiind planul UE de a renunța complet la combustibilii fosili rusești din 2027, ca răspuns la decizia Moscovei de a invada Ucraina?
Daniela Dărăban: România se află într-o poziție relativ favorabilă în contextul crizei energetice europene, având o producție internă semnificativă de gaze naturale. Acest avantaj îi oferă un grad mai mare de securitate energetică față de alte state din regiune, care depind puternic de importuri. Cu toate acestea, România nu este imună la efectele volatilității prețurilor pe piața europeană, dat fiind că prețurile gazelor naturale sunt influențate de factori externi, inclusiv deciziile geopolitice și strategia UE de eliminare a dependenței de combustibilii fosili rusești.
Dezvoltarea interconectărilor cu rețelele europene este esențială pentru flexibilitatea aprovizionării și reducerea vulnerabilității la șocuri externe. România a făcut pași importanți în acest sens, dar trebuie să continue investițiile pentru a maximiza integrarea sa în piața energetică europeană.
Într-un context de volatilitate ridicată, extinderea capacităților de stocare a gazelor este crucială pentru stabilitatea aprovizionării. O capacitate mai mare ar permite României să atenueze impactul fluctuațiilor sezoniere și al crizelor externe.
România trebuie să accelereze dezvoltarea resurselor din Marea Neagră și să sprijine inițiativele de producție de gaze verzi, inclusiv biometan și hidrogen. Exploatarea zăcămintelor offshore poate contribui semnificativ la reducerea dependenței de importuri și la consolidarea poziției țării noastre ca furnizor regional.
În contextul obiectivelor de reducere a dependenței de gazele naturale convenționale, România trebuie să își adapteze reglementările pentru a stimula investițiile în surse regenerabile de gaze (biometan, hidrogen verde) și să creeze un cadru de piață favorabil tranziției.
Conform estimărilor Comisiei Europene, România ar putea înlocui 80% din importurile actuale de gaze cu biometan și ar putea substitui până la 90% din producția actuală de gaze naturale cu alternative sustenabile pe termen lung. Acest lucru necesită o strategie clară de dezvoltare a infrastructurii și tehnologii compatibile cu gazele regenerabile.
În perioada următoare, România trebuie să accelereze investițiile în infrastructură și surse alternative, să își optimizeze cadrul de reglementare pentru dezvoltarea rețelelor inteligente de gaze naturale și utilizarea gazelor verzi.
Deși țara are o poziție relativ avantajoasă, succesul tranziției energetice depinde și de utilizarea gazelor verzi, o alternativă eficientă pentru atingerea obiectivelor României, în materie de climă și energie.
Energy Magazine: Infrastructura de distribuție este vitală dezvoltării sectorului energetic. Care sunt noile provocări aduse de schimbările climatice în privința rezilienței rețelelor de energie electrică?
Daniela Dărăban: Pentru România, reziliența rețelei și stimularea modernizării sunt imperative pentru un sistem energetic stabil. Sistemul de distribuție a energiei electrice și gazelor naturale joacă un rol esențial în asigurarea unor prețuri accesibile la energie, mai ales într-un viitor în care sursele regenerabile vor avea o pondere tot mai mare.
În contextul schimbărilor climatice și al tranziției energetice, infrastructura de distribuție joacă un rol crucial în asigurarea securității și accesibilității energiei electrice. Rețelele trebuie să se adapteze unui nou peisaj energetic, caracterizat de integrarea surselor regenerabile și de cerințe tot mai complexe legate de digitalizare și automatizare. Pentru România, consolidarea rezilienței rețelei și stimularea modernizării sunt esențiale pentru un sistem energetic stabil și sustenabil.
Schimbările climatice influențează direct stabilitatea și funcționalitatea rețelelor electrice, generând fenomene meteorologice extreme, precum furtuni puternice, valuri de căldură sau episoade de îngheț sever. Aceste condiții afectează infrastructura existentă, cresc riscurile de întreruperi și necesită soluții pentru a crește capacitatea de răspuns și adaptabilitatea sistemului.
În plus, tranziția către un sistem descentralizat impune noi provocări. Numărul prosumatorilor și capacitățile regenerabile de conectat la rețea sunt în creștere, ceea ce necesită o infrastructură mai flexibilă și capabilă să gestioneze fluxuri bidirecționale de energie. Operatorii de distribuție trebuie să își redefinească rolurile, să implementeze tehnologii inteligente și să integreze soluții de stocare a energiei pentru a echilibra rețeaua.
O primă prioritate este accelerarea investițiilor în infrastructura energetică. Rețelele construite astăzi trebuie să susțină atât creșterea nivelului de trai, cât și economia în următoarele decenii. Acest lucru presupune digitalizare, automatizare și creșterea eficienței operaționale.
România are deja o strategie energetică actualizată și un Plan Național de Acțiune, însă implementarea acestora depinde de un cadru de reglementare coerent și de ANRE, iar flexibilitatea acestui cadru este esențială pentru a asigura finanțarea necesară modernizării.
În perioada 2022-2030, capacitatea surselor regenerabile de energie ar trebui aproape să se dubleze, de la 11,7 GW la 22,7 GW, iar capacitatea totală de producție de energie electrică ar urma să ajungă la 32,3 GW, dintre care 75% din surse regenerabile. În același timp, cererea totală de energie electrică va crește cu 20% (8,5 TWh). Conform rapoartelor recente, România are nevoie de investiții cuprinse între 9 și 11,5 miliarde de euro în următorii cinci ani pentru modernizarea infrastructurii energetice.
Planurile de investiții aprobate de ANRE însumează aproximativ 11,1 miliarde de lei din surse proprii, plus 5,5 miliarde de lei prin Fondul de Modernizare. Pentru a acoperi diferența, este necesar un cadru flexibil de reglementare, care să reflecte riscurile pieței și obiectivele asumate prin documente strategice. O astfel de abordare ar putea asigura stimulente pentru transformarea și digitalizarea rețelelor, garantând o infrastructură modernă și rezilientă.
Investițiile în infrastructură influențează direct prețurile la energie. Comisia Europeană subliniază în Busola Competitivității că fără investiții semnificative în rețele nu se poate asigura competitivitatea prețurilor la energie. Un exemplu este Germania, care în 2023 a pierdut 3 miliarde de euro din cauza limitărilor infrastructurii, neputând transporta energia regenerabilă către consumatori.
Este justificat să existe și preocupări față de nivelul tarifelor de distribuție și suportabilitatea clienților. Potrivit scenariilor realizate de ACUE, în cazul unui nivel triplu de investiții, impactul în tariful de distribuție ar crește progresiv până la aproximativ 5 bani/kWh în 2030. Astfel, pentru un consum lunar de 150 kWh, costul suplimentar estimat ar fi de circa 8 lei în 2030. Dacă rețeaua de energie electrică este modernizată eficient, cei 5 bani/kWh ar putea fi echilibrați de o energie mai stabilă, mai curată și, pe termen lung, chiar mai ieftină.
Comisia Europeană propune noi metodologii pentru tarifele de rețea, care să stimuleze flexibilitatea și să reducă costurile operaționale, și încurajează statele membre să elimine taxele nejustificate din facturile de energie și să mute aceste costuri în bugetul general.
Investițiile în rețele sunt esențiale pentru creșterea economică, iar lipsa acestora poate duce la vulnerabilități structurale în economie. România se află într-un moment esențial pentru viitorul său energetic, fiind necesară o strategie echilibrată între securitatea energetică, investițiile în infrastructură și competitivitatea economică.
Într-un context macroeconomic dificil, cu presiuni asupra echilibrului bugetar, deciziile privind reglementarea și stimularea investițiilor vor influența direct atât creșterea economică, cât și poziția României pe piața regională a energiei.
Energy Magazine: Spre final, dat fiind că luna martie este una dedicată celebrării femeilor, aș vrea să vă întreb care sunt principalele provocări și oportunități pentru femeile din sectorul energetic și cum putem încuraja o mai mare reprezentare feminină în industria locală.
Daniela Dărăban: Digitalizarea, energia regenerabilă și sustenabilitatea oferă noi șanse de carieră, în special în domenii precum analiza de date, inteligența artificială, eficiența energetică și politici de mediu. Aceste schimbări creează un context favorabil pentru integrarea mai multor femei în industrie.
Schimbarea reală nu vine din măsuri impuse, ci dintr-o transformare organică a mentalităților și a modelelor culturale. În loc să forțăm o anumită reprezentare, ar trebui să lucrăm la schimbarea percepției despre acest sector, demonstrând că este un mediu deschis, bazat pe competență, nu pe gen.
Dacă mediul este unul corect și echitabil, mai multe femei vor alege să intre în industrie și să își construiască o carieră solidă.
Mai mult, companiile pot avea un rol activ în această evoluție fără să recurgă la impuneri artificiale. Prin mentorat, inclusiv leadership și promovarea unor politici organizaționale echilibrate, ele pot ajuta la eliminarea percepțiilor învechite și la construirea unui mediu în care fiecare profesionist să fie apreciat pentru ceea ce aduce în echipă.
Sectorul energetic are oameni competenți și dedicați, iar deschiderea sectorului energetic către diversitate va aduce mai multă inovație și progres.
Energy Magazine: Care este busola internă după care vă ghidați, atunci când aveți de luat decizii grele, complexe?
Daniela Dărăban: Nu am un secret anume, ci mă ghidez mereu după principii sănătoase, aplicabile atât în plan profesional, cât și personal. Cred în echilibru și responsabilitate, mă bazez pe expertiză și opinii avizate, și mă înconjor de oameni serioși și competenți. Nu mă tem de competiție; dimpotrivă, mă motivează. Întotdeauna i-am căutat pe cei mai buni.
Uneori, mă implic și în lupte care nu sunt neapărat ale mele, dar când cred în ceva, nu pot să rămân doar un spectator. Îmi place să duc lucrurile până la capăt și să fac tot ce pot pentru ca deciziile luate să fie cele mai bune.
Drumul meu în sectorul energetic nu a fost planificat, ci a venit natural, dintr-o combinație de oportunități și provocări. Este un domeniu care contează enorm și în care expertiza face diferența. Din păcate, multe decizii sunt luate prea ușor, fără o înțelegere reală a impactului lor. Eu nu sunt expert, dar văd rolul meu ca unul de facilitator, cineva care aduce la masă argumente solide, ascultă specialiștii și încearcă să pună în valoare cunoașterea lor.
Pentru mine, obiectivul final este să avem politici publice mai bune. Și cred că mai avem mult de lucru până acolo. Avem nevoie să ascultăm mai mult experții și să le dăm vocea pe care o merită.
NOTA REDACȚIEI: Numărul 5 al revistei Energy Magazine este disponibil la punctele de difuzare a presei din țară (ex: Inmedio, Relay).
