În mai puțin de un an, miliarde de euro din Fondul Social pentru Climă (FSC) vor ajunge în buzunarele guvernelor UE, însă unele țări cer deja amânarea taxării carbonului în domeniile încălzirii și transporturilor (ETS-2), care urmează să intre în vigoare în 2027. Este esențial ca factorii de decizie politică să susțină ferm unul dintre cele mai importante elemente ale Pactului Verde European. Pentru ca ETS-2 să funcționeze, două aspecte sunt cruciale: în primul rând, veniturile trebuie distribuite echitabil și, în al doilea rând, alte politici de reducere a cererii de combustibili fosili trebuie să completeze prețul carbonului impus de UE.
Autori: Luke Haywood, manager de politici pentru climă și energie, și Hannah O’Sullivan, ofițer asociat de comunicare pentru climă și energie: European Environmental Bureau, una dintre organizațiile partenere ale EUSEW 2025
De ce veniturile ar trebui returnate oamenilor
ETS-2 pune în aplicare principiul „poluatorul plătește”, cei mai mari poluatori fiind obligați să plătească cel mai mult. Însă, pentru multe gospodării europene cu venituri mici, acest cost ar putea deveni o povară semnificativă. Acesta este motivul pentru care a fost creat FSC, pentru a finanța strategii menite să ajute gospodăriile afectate în mod disproporționat. Finanțat în principal din veniturile generate de ETS-2, FSC poate fi utilizat în diverse moduri, de la extinderea serviciilor de transport existente până la sprijin direct pentru venituri destinat tuturor gospodăriilor. Acesta este unul dintre avantajele impunerii unui preț pe carbon: veniturile pot fi folosite pentru a acoperi o parte din costurile tranziției de la combustibilii fosili.
Multe gospodării care se confruntă cu sărăcia energetică sau de transport vor fi afectate disproporționat de ETS-2. Deoarece, cel mai probabil, nu au mijloacele necesare pentru a face tranziția de la combustibilii fosili pe cont propriu, schemele de sprijin țintite vor fi esențiale pentru a le ajuta. Centrele integrate de asistență locală și accesul la informații, subvențiile pentru înlocuirea centralelor pe combustibili fosili cu pompe de căldură sau accesul la transport public la preț redus pot contribui toate la atenuarea poverii financiare a decarbonizării pentru gospodăriile cu venituri reduse.
Mai multe țări în care un sistem de taxare a emisiilor de carbon este deja în vigoare pentru emisiile generate de clădiri și transport au optat pentru scheme de dividende climatice. O plată directă anuală către toți cetățenii oferă un sprijin financiar în cazul în care prețurile carbonului sunt ridicate, asigură resurse financiare pentru a ajuta gospodăriile să facă tranziția de la combustibilii fosili și crește încrederea publicului în sistemul de taxare a carbonului.
Acest sistem funcționează cu succes în Austria, de exemplu, unde veniturile din taxarea carbonului sunt returnate sub formă de plăți directe anuale. Schemele pot diferenția plățile în funcție de venit – așa cum face schema austriacă, prin impozitarea acestor plăți – și în funcție de calitatea transportului public, rezultând în plăți mai mari pentru persoanele care locuiesc în zone rurale. Cetățenii vor suporta, în cele din urmă, costul taxei pe carbon, așadar returnarea veniturilor către aceștia, în loc de marile afaceri, reprezintă cea mai echitabilă distribuție socială.
ETS-2 nu este o soluție miraculoasă
Prețurile în ETS-2 vor fi ridicate dacă cererea de combustibili fosili rămâne mare. Politicile care reduc cererea de combustibili fosili prin alte mijloace decât ETS-2 vor avea, așadar, un efect de diminuare a prețului. De exemplu, o investiție substanțială în infrastructura pentru biciclete în zonele urbane ar reduce cererea de combustibil pentru transport și, astfel, ar scădea costurile pentru cetățenii din zonele rurale care încă depind de mașini, dar nu au încă resursele necesare pentru a cumpăra un vehicul electric. Orice politică de reglementare care reduce emisiile din clădiri și transport va avea ca rezultat scăderea prețurilor ETS-2, mai ales dacă este aplicată de țările mari poluatoare – Germania, Franța și Italia reprezintă peste jumătate din toate emisiile relevante pentru ETS-2 la nivelul UE.
Alte politici naționale pot, de asemenea, să reducă cererea. Un preț minim al carbonului ar putea stabili un prag minim pentru prețul carbonului în transport și încălzire, astfel încât, dacă prețul ETS-2 scade sub acest nivel, să intre în vigoare prețul național al carbonului, un sistem pe care Regatul Unit l-a introdus cu succes pentru ETS-1 cât timp făcea parte din UE. Acest lucru ar crește predictibilitatea prețului ETS-2, ar sprijini investițiile în decarbonizare și ar reduce nivelurile și volatilitatea prețului carbonului pe termen lung.
Procesul de elaborare a Planurilor Sociale Naționale pentru Climă, care determină modul de cheltuire a veniturilor ETS-2 prin Fondul Social pentru Climă, oferă o oportunitate bună de a analiza cum poate funcționa ETS-2, atât printr-o distribuire inteligentă a veniturilor, cât și prin politici complementare care să mențină prețurile sub control încă de la început.
Extinderea taxării carbonului la combustibilii pentru încălzire și transport va fi un test decisiv pentru politica climatică a UE, deoarece prețurile la energie ar putea crește vertiginos dacă nu sunt implementate măsuri de sprijin adecvate. Majoritatea emisiilor provenite din clădiri și transport sunt generate în Germania, Italia și Franța, astfel că măsurile complementare luate în aceste țări vor determina prețul emisiilor pentru întreaga Uniune Europeană. Pentru țările cu rate mai ridicate ale sărăciei energetice și de transport, cum ar fi Bulgaria, Ungaria sau Slovacia, sprijinirea gospodăriilor pentru eliminarea definitivă a combustibililor fosili ar trebui să fie o prioritate.
NOTA REDACȚIEI: Acest articol de opinie este realizat în cooperare cu Săptămâna Europeană a Energiei Durabile (EUSEW) 2025, 10-12 iunie. Consultați ec.europa.eu/eusew pentru apelurile deschise. Editorialul a fost publicat și în noul număr al revistei Energy Magazine, disponibil la punctele de difuzare a presei.
Scurtă biografie a autorilor
Luke conduce echipa pentru Climă și Energie a EEB, fiind implicat în prezent în consorțiul LIFE EFFECT, care are ca scop promovarea înțelegerii ETS-2 și dezvoltarea capacităților societății civile.
Înainte de a se alătura EEB, Luke a fost analist de politici și economist specializat în climă la Institutul de Cercetare Mercator pentru Bunuri Comune Globale și Schimbări Climatice (MCC) din Berlin. Anterior, a lucrat ca economist la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) din Paris și la Institutul German de Cercetare Economică (DIW) din Berlin.
Are un doctorat în economie de la Paris School of Economics, un M.Phil în economie și o diplomă de licență în filosofie, politică și economie de la Universitatea Oxford.
Hannah lucrează în domeniul comunicării pentru echipa de Climă și Energie a EEB, concentrându-se pe taxarea carbonului și energia regenerabilă. Cu experiență anterioară în comunicare în cadrul ONG-urilor și instituțiilor media, expertiza sa este axată pe politica energetică din Europa Centrală și de Est. Are un dublu master în studii central- și est-europene, ruse și eurasiatice.
Disclaimer: Acest articol este o contribuție din partea unui partener. Toate drepturile rezervate. Nici Comisia Europeană și nici vreo persoană care acționează în numele Comisiei nu sunt responsabile pentru utilizarea informațiilor din acest articol. Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului/autorilor și nu trebuie considerate ca reflectând poziția oficială a Comisiei Europene.
