Cum pot fi modernizate sistemele de încălzire din România

Sistemele de încălzire centralizată din România sunt eficiente și oferă multiple beneficii economice și de mediu, însă trebuie pregătite pentru viitor.

Potrivit unui studiu realizat de Energy Policy Group, eficiența ridicată inerentă a acestora contribuie la scăderea costurilor de încălzire în zonele urbane dense și în centrele industriale.

Producția combinată de energie termică și electrică în cogenerare contribuie la o utilizare mai eficientă a combustibililor, ceea ce se traduce printr-o reducere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră și a poluanților atmosferici locali.

Rolul sistemelor de termoficare în decarbonizarea încălzirii a fost întărit prin revizuirea recentă a legislației UE privind energia și clima.

Direcțiile referitoare la Eficiența Energetică și Performanța Energetică a Clădirilor au introdus noi cerințe pentru sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată, care sunt esențiale pentru eligibilitatea în fața anumitor forme de finanțare publică.

Mai mult, orașele cu peste 45.000 de locuitori sunt obligate să dezvolte strategii pentru încălzirea urbană.

România, cu rețeaua sa vastă de sisteme centralizate de încălzire ce se întinde pe mai mult de 4.380 km și deservind aproximativ 1,05 milioane de clienți, are oportunitatea de a valorifica avantajele acestor rețele.

Totuși, deceniile de neglijare a modernizării infrastructurii, dependența de subvențiile publice și designul învechit al sistemului au dus la o scădere constantă a gradului de conectare la rețelele de termoficare.

Cele mai mari pierderi din sistemele de încălzire centralizată

Prețurile reglementate au impus subvenții pentru acoperirea costurilor operaționale și protecția consumatorilor împotriva creșterilor de prețuri, ceea ce a pus presiune pe bugetele locale și a limitat resursele pentru întreținerea rețelelor, rezultând în pierderi semnificative în sistem.

Din cei 10,7 TWh de energie termică generată în 2022, doar 6,7 TWh au ajuns la consumatori, iar pierderile și consumul operațional au constituit aproape 38% din producția totală.

Cele mai mari pierderi s-au înregistrat în Constanța, Iași și Arad, orașe cu o pondere mică a gospodăriilor conectate la rețeaua locală de termoficare.

Pe de altă parte, Râmnicu Vâlcea a fost cel mai eficient, având cea mai mare pondere a consumului industrial de energie termică.

Din cauza lipsei fondurilor proprii pentru investiții, operatorii sistemelor centralizate de încălzire s-au văzut nevoiți să recurgă la finanțări din fonduri europene și alte tipuri de sprijin guvernamental.

Deși majoritatea modernizărilor infrastructurii au fost finanțate prin subvenții, multe dintre aceste investiții nu au vizat reducerea utilizării combustibililor fosili și integrarea tehnologiilor regenerabile, cum ar fi pompele de căldură sau utilizarea căldurii reziduale.

Între timp, mai multe orașe europene au început să implementeze soluții pentru stocarea energiei termice, captarea și utilizarea energiei din apele uzate și integrarea de surse regenerabile și de căldură reziduală.

Strategiile implementate în cele 11 municipii analizate în studiul EPG pun un accent major pe întreținerea și renovarea infrastructurii existente, cu investiții pentru înlocuirea centralelor termice vechi cu centrale de cogenerare pe gaze naturale. Această abordare este parțial motivată de expansiunea rețelei de gaze naturale din România, dar astfel de investiții vor aduce doar reduceri mici ale emisiilor, neținând cont de evoluțiile pe termen lung ale prețurilor combustibililor fosili și ale carbonului sau de schimbările din UE privind cerințele de energie primară.

Este necesar un pachet de măsuri pentru a face față provocărilor actuale și pentru a pregăti sistemele centralizate de încălzire din România pentru viitor:

• Adoptarea unor strategii naționale și locale clare pentru încălzirea și răcirea urbană – Aceste strategii ar trebui să stabilească viziuni clare pentru renovarea, decarbonizarea și, acolo unde este cazul, extinderea sistemelor de termoficare. Acest lucru este esențial având în vedere planurile UE de extindere a reglementărilor privind emisiile de gaze cu efect de seră, care vor include și încălzirea locuințelor. Autoritățile locale ar trebui să fie mai ambițioase în promovarea soluțiilor care să maximizeze utilizarea resurselor regenerabile disponibile local, să încurajeze reutilizarea căldurii reziduale și să sprijine dezvoltarea soluțiilor de stocare a căldurii. În plus, aceste măsuri ar trebui să fie însoțite de planuri ambițioase de renovare a clădirilor.
• Identificarea și eliminarea obstacolelor legislative și de reglementare – Este necesar să se pună accent pe facilitarea implementării noilor tehnologii care permit integrarea mai eficientă a sistemelor, să se elimine barierele ce limitează autonomia municipalităților și să se îmbunătățească transparența datelor, astfel încât entitățile private să poată participa mai activ pe piață.
• Alocarea treptată a investițiilor către surse de energie mai curate – Deși unele investiții în centralele de cogenerare pe gaz sunt necesare pe termen scurt, pe termen lung trebuie adoptate soluții decarbonizate. Trecerea treptată la hidrogen sau biometan ar putea fi o opțiune viabilă în anumite locații, însă acest lucru necesită planuri clare privind producția, transportul și depozitarea acestor combustibili. Pe termen mediu și lung, sistemele de termoficare trebuie să includă soluții precum pompele de căldură la scară largă, energia regenerabilă (inclusiv geotermală), căldura reziduală (din stații de metrou, hale industriale, centre de date etc.) și stocarea căldurii. În plus, având în vedere creșterea temperaturilor în zonele urbane pe timpul verii, soluțiile de răcire centralizată trebuie și ele luate în considerare.
• Îmbunătățirea modelului de afaceri și finanțarea investițiilor în noi tehnologii – Este esențial să se găsească un echilibru între expunerea graduală a consumatorilor la semnalele de preț și protejarea acestora de creșterile semnificative ale costurilor de încălzire. Pe termen scurt și mediu, majoritatea investițiilor vor continua să fie finanțate prin subvenții publice, inclusiv din fonduri europene, iar aceste investiții ar trebui să se concentreze pe renovarea infrastructurii de distribuție a căldurii și pe finanțarea proiectelor-pilot pentru tehnologii inovatoare. Pe măsură ce finanțarea publică va deveni mai accesibilă prin împrumuturi și garanții de stat, va trebui să se sprijine un număr cât mai mare de municipalități. Obiectivul final ar trebui să fie crearea unor sisteme finanțate independent.