Planurile pentru utilizarea hidrogenului în România nu sunt realiste și depășesc bugetul disponibil. Există un decalaj masiv de finanțare și planificare între capacitatea de producție de hidrogen din surse regenerabile preconizată până în 2030 și realitatea din teren, arată un raport publicat de CEE Bankwatch Network, intitulat „Looking beyond the hype: public funding of hydrogen in Central and Eastern Europe”.
“România, Ungaria și Polonia se așteaptă ca hidrogenul să joace un rol semnificativ în strategiile lor de decarbonizare, ignorând aspectele legate de cost și eficiență. În ciuda direcției UE de producerea de hidrogen regenerabil, unele dinte țări iau în calcul și hidrogenul „cu emisii reduse” produs din combustibili fosili și energie nucleară, notează Bankwatch.
Nici la nivel european lucrurile nu arată bine. Strategia hidrogenului stabilea ca țintă 6 GW de electrolizoare în 2024, însă s-au construit până în prezent doar 0,23 GW, 4% din obiectivul stabilit în 2020. Recent, un raport al Curții de Conturi Europene a apreciat țintele privind hidrogenul ca nerealiste și prea ambițioase, iar Comisia a redus de la 10 la 3 milioane de tone utilizarea hidrogenului la nivelul anului 2030, într-o analiză pentru stabilirea țintelor climatice pentru 2040.
De asemenea, investițiile planificate în infrastructura de hidrogen în Europa Centrală și de Est merg către aplicații ineficiente precum transport ușor, mixul în centrale și conducte de gaze, în timp ce soluțiile pentru industria grea se lasă așteptate, semnalează organizația.
În România, Strategia Hidrogenului, încă neaprobată, prioritizează înlocuirea hidrogenului fosil cu cel regenerabil în industriile actuale (rafinării, îngrășăminte, producția chimică) și introducerea în noi sectoare (producerea de oțel și transport). Cu toate acestea, o mare parte din fonduri până acum au mers către centrale de gaze fosile „hydrogen ready” sau conducte de gaze pregătite pentru hidrogen.
Din cei 2 GW de electrolizoare și 4,75 miliarde euro pentru industriile prioritare, până acum au fost lansate apeluri publice de 670 milioane euro pentru doar 160 MW. În schimb, peste 700 milioane euro fonduri publice au mers deja către centrale și conducte pregătit pentru hidrogen.
- Mai mult decât atât, Planul Național pentru Energie și Schimbări Climatice nu este aliniat cu datele din Strategie. Acesta setează o țintă de doar 336 MW electrolizoare față de cei 2 GW. Din PNIESC nu reiese clar nici câte investiții vor merge către infrastructura de hidrogen.
În România, precum este cazul și în Ungaria și Polonia, planurile pentru utilizarea hidrogenului nu sunt realiste și depășesc bugetul disponibil. Prin urmare, există un decalaj masiv de finanțare și planificare între capacitatea de producție de hidrogen din surse regenerabile preconizată până în 2030 și realitatea din teren.
Așa cum arată raportul „Looking beyond the hype”, dezvoltarea sectorului hidrogenului în România și în UE necesită o abordare mult mai strategică și bazată pe dovezi științifice. Deși hidrogenul regenerabil are potențial în anumite sectoare, reprezintă o soluție scumpă și limitată, care trebuie utilizată strategic doar acolo unde este cu adevărat necesară. Spre exemplu, producția de energie electrică, încălzire și transportul ușor pot fi decarbonizate direct prin utilizarea energiei electrice, astfel încât procesul ineficient de producție a hidrogenului ar putea fi evitat.
România și restul statelor europene au oportunitatea de a-și redefini strategia pentru hidrogen într-un mod mai realist și eficient”, mai scrie Bankwatch.
- Mai multe detalii și raportul complet pot fi accesate AICI.
(FOTO: Hidrogen verde si alte tehnologii inovatoare – Sursa: Pixabay.com)
